Poza de mai sus ma fascineaza foarte mult. Natura si trenul sunt cele mai frumoase momente din viata omului.

                           Iarna din peisaj are farmecul ei. Desi este frig si nu ne place, totusi e frumos si placut. 

                           Intr-un asemenea tren mi-as dori si eu sa ma plimb, sa admir muntii, brazii si tot ceea ce ne inconjoara. Dar de unul singur nu as vrea sa fac asemenea excursii. Ci alaturi de tine iubire neindeplinita. Ar fi si mai placut. Din pacate dorintele mele cele mai scumpe nu se vor indeplini vreodata. Voi visa, calatorind cu puterea mintii pana dincolo de ocean si inapoi. Atat cat pot. 

                            Peisajul de mai sus este plin de mister. Nu stiu cum este in tunel, nu stiu in ce directii duc sinele trenului. Timpul parca s-a oprit in loc. 

                            Imi imaginez ca sunt cu tine in acel tren plecand in excursie in toata lumea, fara alte responsabilitati. Calatoria cu trenul are un farmec aparte. E ceva special care ma fascineaza. Nu pot sa explic. As sta langa tine privind pe geam si as fi fericit ca tu esti langa mine schimband chipul meu din tristete in fericire. Nimic nu mi-as mai dori de la viata. 

                            Daca tu ai fi iubirea mea si m-ai iubi cu adevarat sufletul meu ar vedea numai sperante, viata in culori si tot ce ma inconjoara ar fi numai zambete si bucurii. Nu m-as satura sa te privesc cand mi-ai zambi si mi-ai vorbi despre iubirea ce-o porti numai pentru mine. 

                            Cu tine in tren, timpul ar trece foarte repede. As avea impresia ca am calatorit 5 minute, cand trenul a facut 5 ore. Sa mai am sansa ca trenul sa fie de culoare rosie atunci sigur Cineva de Sus mi-a indeplinit toate dorintele. 

                            Dar cateodata trebuie sa ma scutur si sa nu mai sper ca asemenea dorinte se vor indeplini. Sunt unele dorinte care ramand doar vise si nimic mai mult. Chiar daca lacrimile vor continua sa cada, stiu ca trebuie sa merg mai departe. Ma voi impaca, intr-o zi, cu singuratatea si voi accepta sa traiesc asa cum sunt: singur si visator. 

                             Cine stie. Poate intr-o zi imi voi indeplini visul sa ma plimb cu trenul pe asemenea meleaguri ca in fotografia de mai sus. Dar singur din pacate. Nu si cu tine iubire ce te port in inima mea ranita si plansa. 

                             Cel mai drag imi este sa ma plimb noaptea. Pentru ca afara se vad atatea lumini artificiale multicolore, pe cer, stelele se vad ca luminitele de la capatul tunelului, iar cand esti imbratisat de cel drag tie pe timp de noapte, magia noptilor de dragoste isi face efectul asupra mintii si trupului tau ravnitor de patima si dor. 

                              Astea sunt dorintele mele ce mai mult ma fac sa oftez. Doar atat pot sa fac: ,, sa privesc noaptea, cand e cerul senin, la stele si sa zbor cu gandul pe alte meleaguri de povesti nescris si neinventate, unde as fi vrut eu sa traiesc impreuna cu tine'' .

                          O iubire imi doresc sa am si eu in viata mea. Tu esti dorinta si visul meu ce s-a nascut intr-o noapte cu stele si luna plina. Tu esti iubirea ce-mi lipseste atat de mult. Multe nopti as vrea sa le pierd de brat cu tine, pe poieni, pe strada in parcuri si de ce nu, sa calatorim cu trenul in miez de noapte. Parca ma si vad langa tine cum asteptam in gara un tren la intamplare, care sa ne duca in excursie fara o destinatie fixa anume. 
                          Trenul vine suierand mandru ca a sosit intreg si nevatamat cu calatori unii obositi de la servici, alti pasageri foarte vioi incat crezi ca de-abia s-au trezit din somn cu forte proaspete si gata de munca. 
                          Noi doi ne suim in tren. Cautam un loc unde sa ne asezam. Dar nu am gasit. Toate canapelele erau ocupate. Un pic de vina avem si noi ca nu ne-am suit mai repede in tren. Eram preocupati sa ne sarutam. Tarziu ne-am oprit din sarutat. In holul trenului am stat in picioare. Ma tineam de tine, privindu-te in ochi cu mult drag. Ochii tai straluceau ca doua stele luminoase. Ochii tai straluceau a dragoste ce izvora din tine pentru mine. Am oftat. Trenul dupa cateva minute incepe sa plece. Incet, incet porneste la drum cu un suierat ce semana ca un strigat de Tarzan. Trenul se umfla in aburi si mandru de el ca este responsabil cu calatorii ce-i ducea mai departe in locuri indepartate unde doreste fiecare sa ajunga. Noi doi vroiam sa ajungem oriunde, important e ca ne aveam unul pe celalalt. 
                          A prins viteza. Ma tineam de tine sa nu ma dezechilibrez si sa cad jos. Tu te tineai de o bara. Amandoi priveam pe geam. Era frumos. Cerul gri puternic luminat de luna plina, era ca-n basmele cu zane si feti-frumosi. Stelele erau frumos asezate pe bolta cereasca, unde eu priveam fara sa ma plictisesc catusi de cat. Privirile noastre s-au intalnit. Ne-am privit intens si cu multa patima. Ne-am sarutat cu usoare gemete. Buzele tale fierbinti ma transformau intr-un vulcan gata sa erupa foc nascut din dragoste. Ne-am oprit la timp. Stiam ca nu suntem singuri. Am privit din nou pe geam. Vedeam casele cu becuri aprinse, sosele semi-aglomerate cu automobile care mai mici, care mai mari si multe alte lumini de la stalpurile de pe marginea soselelor. 
                          Oamenii au inceput sa mai coboare din tren. La fiecare gara trenul lasa oameni bucurosi ca au ajuns cu bine la destinatia mult dorita. Din fericire nu mai urca nimeni. Era deja miezul noptii. Afara abia s-a vazut o bufnita care zbura undeva numai ea stia unde. Dupa un timp am gasit o canapea libera. Aveam picioarele amortite. M-am pus cu capul pe pieptul tau. Am adormit. Nu stiu dupa cate minute, tu m-ai trezit din somn. Nu stiam ce e cu mine. Mi-ai zis ,, trezeste-te iubitule!'' . M-am trezit buimacit. Nu mai era nimeni in vagon decat noi doi. Ca totul sa fie si mai frumos, becurile din tren erau stinse. Noi doi stateam pe intuneric. Desi era intuneric in vagon, totusi se mai vedea catusi de cat inauntru. M-ai sarutat cu pofta prin surprindere. Sarutul tau mi-a deschis pofta nebuna de a face dragoste. Nu ziceam nimic, decat mormaiam usor parca implorandu-te sa ma dezbraci. 
                          In fine, dupa multe sarutari m-ai dezbracat aproape complet. Ramasesem doar cu chilotii pe mine. Ardeam tot. Trupul meu era ca un vulcan ce era deja incins si periculos. Te-ai dezbracat si tu. Privirea ta devenea mai stralucitoare si patrunzatoare pana-n sufletul meu. Fiori m-a cuprins pe tot trupul. M-ai sarutat pe gat facandu-ma sa ametesc, aproape sa cad jos. Erai electrizand, arzandu-ma complet. 
                          Trupurile noastre s-au unit. O explozie de patimi s-a produs in noi insotite de gemete si mangaieri tandre. Nu ma puteam satura de tine. Dupa cateva ore de placeri consumate ne-am imbracat si la timp am coborat si noi doi la ultima statie. Eram fericit la bratul tau si usor ametit dupa partida de amor din tren. Inca mai simteam efectele secundare, dar placute in acel moment. Am stat cazati la un hotel, iar dupa aceea ne-am intors acasa. Mi-a placut mica si frumoasa aventura petrecuta impreuna. 
                          Asa ceva as dori eu sa traiesc in realitate. E greu, foarte greu sa te bucuri de asemenea momente doar in imaginatiile tale. E chinuitor. Dar uite ca de multe ori in viata nu te poti bucura de ceea ce-ti doresti. Ci trebuie sa te multumesti cu viata pe care o ai si... atat. Cu stima Costin.
                          Un tren m-asteapta in gara
                          In caldura noptilor de vara
                          Ma urc in el timid
                          Un gol in suflet simt
                        
                          Tu nu esti langa mine, inima mi-e trista
                          Ma plimb cu trenul, sunt calator
                          Gandul mi-e la tine, ard de dor
                          Amintirea in doi e stinsa
 
                          Trenul merge mai departe
                          In alta gara se opreste
                          Saruturile tale sunt vinovate
                          Privirea ta si acum ma raneste
 
                          Stelele pe cer stralucesc
                          Le admir cand le privesc
                          Oftez cu gandul la tine
                          N-am parte de a ta iubire